In urma cu aproximativ 4 ani de zile am intrat in contact cu nebunia numita Radio! Am inceput la un post micut intr-un oras micut ca voiceover pentru reclame, apoi venit in Iasi la facultate am descoperit o gasca de studenti nebuni care faceau radio pe net “Radio Electro”. Eram aproape 18 oameni care faceam radio din pura pasiune. Am petrecut acolo aproape un an..dupa care multi au renuntat..au plecat din Iasi, ori s-au dedicat mai mult facultatii. Cei drept pierdeam nopti intregi la gandirea grilei de programe,promo-uri, jingle-uri si asa mai departe. Suna foarte bine Radio Electro pacat ca nu am reusit sa ajungem la performanta de a emite in eter. Tin si acum minte..cand am plecat m-am dus in studio si am deslipit “R”-ul de la sigla…lasand acolo “adio electro”..din pacate s-a desfiintat..am auzit voci care spuneau ca va reaparea pe piata insa la un nivel mult mai mic..si sutinut de Liga studentilor electronisti(de aici si “radio electro”)
Periplul in lumea radiofonica nu s-a oprit aici am continuat cu Radio Vox T. Ce pot sa spun,era o schimbare majora pentru mine si totodata o responsabilitate mai mare..sa lucrezi la un post de radio cu 18 ani de viata…nu e chiar asa usor cum cred unii. Aici am gasit o familie pentru ca m-am simtit ca acasa din prima zi. Colegi extraordinari..tin si acum minte prima zi la butoane cu Alinutza Cojocaru o fata cu un simt practic extraordinar,o persoana care stie sa-si gestioneze foarte bine gasca nebuna ca deh…mi-a fost si sefa
. Sa faci radio…nu e asa usor cum poate crede lumea…”ce mare smecherie sa vorbesti la microfon” Ei bine nu este chiar asa, cei care fac asta sunt sigur ca o sa-mi dea dreptate. In primul rand atunci cand incepi sa faci radio..contactezi un mic virus..care intrat in sange nu-ti mai iese( nici la analize:)) )..e vorba de pasiune…este vorba de nevoia de-a vorbi la microfon..de-a sta cu castile pe urechi..am putea spune ca e un viciu.. In al doilea rand omul de radio trebuie sa fie un foarte bun actor, nu conteaza ce stare ai, ce probleme ai, in fata microfonului trebuie sa zambesti si sa ii induci ascultatorului o stare de bine, sa-l informezi corect, sa fii echidistant (bine…exista si cazuri speciale
) ) Da! Si pot spune cu mana pe inima..iubesc meseria de dj de radio!
Momentan ma gasesc in studioul unui post de radio dintr-un orasel mic de munte. Emisiunea intitulata ”Morning Shtow” , iar coprezentator al meu frate!
Ne auzim pe calea undelor!













septembrie 18, 2008 la 7:38 pm |
hey , trebuie sa postez si eu, nu ? ca o datorie morala desi …ne vedem la radio in fiecare zi, cat sa mai vorbim ? succes cu blogul si atentie la tot ce scrii ( na! defect profesional ). see u maine dimineata
decembrie 5, 2008 la 2:54 am |
wow, frumos articol, si plus la toate, apreciez postul de radio va ascult din SUA si sunt din R. Moldova. Am sansa sa-l ascult mai mult pe Alex Popa, care e un dj-i remarcabil, ca si toti ceilalti de altfel. Succese in continuare. Good Job!
decembrie 15, 2008 la 5:36 pm |
poate ca vei crede ca sunt ticnita…dar am sa iti explic de ce postez comentariul aici…este simplu…sufar de “radiomanie” imi place la nebunie domeniul, totul a pornit de la un optional in timpul liceului…si primul pas pentru a atinge visul a fost sa dau la jurnalism (unde “gratie” sistemului de admitere si lipsei de bani nu am continuat)…am mers pe psihologie in speranta ca voi reusi…ioc…dupa 4 ani pot spune ca nu stiu mai multe decat in liceu si ca nu am atins ataraxia…
intrebarea mea: pentru a ajunge sa lucrez in radio am nevoie de o diploma de jurnalism? (pot sa ma inscriu, dau niste bani, dar oare nu obtin o foaie care ilustreaza de fapt capacitatea creierului de a inmagazina informatii brute? ) ma intereseaza absolut orice, chiar si voluntariat in domeniu…pentru ca vreau sa invat sa fac ceea ce imi place… dictia mea e buna iar kilogramul de nebunie e asigurat inca de la nastere…multumesc mult
iunie 26, 2009 la 6:23 pm |
multa bafta